Iarăşi la capăt..de început I

Cred că sunt dependentă de aşa ceva , de a o lua de la zero , iar şi iar, şi iar .. Sau doar instabilă emoţional şi mental. Dar cui pasă cu adevărat , doar numai eu îmi ştiu adevărurile şi lucrurile care mă dor.. Totuşi , cred că doar fictiv am luat-o de la început , adevăratele schimbări abia îmi bat la uşă , iar mie îmi zvâcnesc tâmplele pline cu temeri. Nu sunt întocmai un model întruchipat al optimismului , chiar deloc, însă aş vrea să cred că pot avea puterea de a renaşte începând cu un gând, un cuvânt şi apoi cu o faptă.

Consider că încercările sunt calea spre o auto-modelare şi una benefică ,iar eşecurile , pe cât de tragice le resimţim la momentul respectiv, ar trebui să învăţăm a le privi într-o altfel de lumină.. Dar cum cineva spunea odinioară (şi prefer să cred că la mine se referea), eu sunt omul greşelilor repetitive , din nefericire, şi cred că mai am mult de parcurs pe drumul meu până să ajung , din nou , la un capăt de început de unde să fac totul aşa cum trebuie. E stupid oarecum. Cel puţin văzut din exterior. Dar pentru mine este ceva perfect logic întrucât sunt făcută după un tipar al schimbărilor şi încercărilor, întruchiparea modelului defect la care în permanenţă tre’ să revizuieşti câte ceva, în permanenţă tre’ să identifici eroarea , căci fără îndoială, aceasta sigur va exista încolţită într-un ungher ascuns.