Iarăşi la capăt..de început II

Eu trebuia să mă leg strict de schimbarea blogurilor ca pe şosete , totuşi am scris acest post de introducere cu gândul mult mai departe de-atât, pare-se. Unde dau şi unde-mi crapă..Dar ca să fiu totuşi şi optimistă , întrevăd o mică parte pozitivă aici : uşor.uşor, încep să devin ceea ce trebuia de la începutul originar să fiu , eu însămi. Aşa că, uite, încercările , greşelile repetate şi schimbările în consecinţă aduc cu sine întoarcerea la origini. Ar trebui să fac asta şi să văd asta în fiecare pas , în fiecare detaliu, oricât de mărunt ar părea. Căci, în definitiv , nu va exista o lume căreia să-i aparţin în întregime decât aceea din care provin cu adevărat…Că e vorba de un blog în mod constant schimbat , de un loc în prezent locuit , o casă în trecut părăsită, o grădină în copilărie semănată cu flori , un leagăn odinioară legănat sub cerul înstelat , un om pe viaţă iubit sau un vis etern de toamnă , pentru toate astea şi pentru mai mult de atât , se merită drumul de la capăt ..de început.

De data aceasta , sper să-ncep şi să continui de Azi ..

Iarăşi la capăt..de început I

Cred că sunt dependentă de aşa ceva , de a o lua de la zero , iar şi iar, şi iar .. Sau doar instabilă emoţional şi mental. Dar cui pasă cu adevărat , doar numai eu îmi ştiu adevărurile şi lucrurile care mă dor.. Totuşi , cred că doar fictiv am luat-o de la început , adevăratele schimbări abia îmi bat la uşă , iar mie îmi zvâcnesc tâmplele pline cu temeri. Nu sunt întocmai un model întruchipat al optimismului , chiar deloc, însă aş vrea să cred că pot avea puterea de a renaşte începând cu un gând, un cuvânt şi apoi cu o faptă.

Consider că încercările sunt calea spre o auto-modelare şi una benefică ,iar eşecurile , pe cât de tragice le resimţim la momentul respectiv, ar trebui să învăţăm a le privi într-o altfel de lumină.. Dar cum cineva spunea odinioară (şi prefer să cred că la mine se referea), eu sunt omul greşelilor repetitive , din nefericire, şi cred că mai am mult de parcurs pe drumul meu până să ajung , din nou , la un capăt de început de unde să fac totul aşa cum trebuie. E stupid oarecum. Cel puţin văzut din exterior. Dar pentru mine este ceva perfect logic întrucât sunt făcută după un tipar al schimbărilor şi încercărilor, întruchiparea modelului defect la care în permanenţă tre’ să revizuieşti câte ceva, în permanenţă tre’ să identifici eroarea , căci fără îndoială, aceasta sigur va exista încolţită într-un ungher ascuns.

Alegeri şi schimbări

De ceva timp încoace simt că al meu capitol legat de locul acesta se apropie de sfârşit , alegeri şi schimbări îmi bat la uşă , iar eu nu pot întârzia prea mult spre a le face cale liberă de trecere. Aţi simţit vreodată că all of a sudden locul în care v-aţi parcurs existenţa de până acum vă devine străin de propriile perspective şi sentimentul de apartenenţă parcă este aruncat undeva, dincolo de zidurile acestuia ?